Prima definiţie a incubatorului de afaceri a fost dată în cadrul workshopului „Best Practices in Incubator Infrastructure and Innovation Support” (Helsinki,1998), potrivit căreia acesta este „un loc unde sunt concentrate pe un spaţiu limitat firmele nou create. Obiectivul său este de a spori şansele de dezvoltare şi rata de supravieţuire a acestor firme prin asigurarea unei clădiri modulare ce are în dotare utilităţile necesare (telefon, fax, calculatoare) şi unde se oferă sprijin managerial şi servicii de asistenţă. Principalul scop este dezvoltarea locală şi crearea de locuri de muncă”[1].
O altă definiţie este aceea conform căreia „incubatoarele de afaceri reprezintă un proces dinamic de dezvoltare a afacerilor. Acest termen acoperă o gamă largă de procese care ajută la scăderea ratei de eşec a companiilor aflate în faza iniţială şi accelerează dezvoltarea celor care au potenţial de a deveni generatoare de locuri de muncă şi de bunăstare. Incubatoarele oferă trei ingrediente principale pentru dezvoltarea unei afaceri de succes: un mediu antreprenorial şi de formare, acces la mentori şi investitori, vizibilitate pe piaţă”[2]. Aşadar, dezvoltarea unui mediul favorabil, sustenabil, sprijinul pentru ca aceste companii să se dezvolte şi să devină competitive pe piaţă, reprezintă scopul esenţial al unui incubator. Conceptul de incubatoare de afaceri s-a dezvoltat de-a lungul timpului, acestea putând fi clasificate după o serie de criterii. După sursa de finanţare, există incubatoare finanţate de stat (ministere, universităţi de stat, centre de cercetare) şi private (Camere de comerţ, universităţi private, asociaţii). După modelul operaţional, incubatoarele pot fi „Bricks and Mortar” sau virtuale. Primele pun la dispoziţie facilităţi legate de infrastructură fizică, procesul de incubare având loc într-o clădire special amenajată. Cele virtuale, denumite şi incubatoare „fără pereţi”, nu pun la dispoziţie un spaţiu special amenajat (clădiri), iar serviciile furnizate sunt oferite prin Internet.
Dacă analizăm incubatoarele după structura serviciilor furnizate, atunci acestea se împarte în cinci categorii.
- Incubatoarele tradiţionale sunt cele care urmăresc dezvoltarea companiilor care pot înregistra o schimbare rapidă a tehnologiilor de producţie (industriile textile, de încălţăminte).
- Incubatoarele tehnologice vin în sprijinul firmelor ale căror produse sau servicii au apărut în unor cercetării ştiinţifice (biotehnologii, informatică, electronică etc.).
- Incubatoare culturale sunt cele care sprijină activităţi culturale (muzică, sculptură, fotografia), cele sociale susţin activităţile ce provin din proiecte sociale.
- Incubatoarele pentru afaceri
- Incubatoarele de afaceri – mediu favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii domeniul agriculturii sunt acelea care încurajează inovarea tehnologică în agricultură.
Ţinând cont de zona de amplasare, există incubatoare în zone urbane (situate în oraşe şi de obicei sunt incubatoare tehnologice, tradiţionale), incubatoare în zone suburbane (amplasate în jurul oraşelor) şi incubatoare în zone rurale (a căror dezvoltare este strâns legată de centrele de producţie agricolă). Incubatoare „new economy” sunt ultimele tipuri de incubatoare care au apărut şi au la bază accesul la mijloacele tehnologice moderne. Diferenţa dintre acestea şi cele tradiţionale constă în aceea că incubatoarele „new economy” ţin seama de nişte criterii stricte pentru acceptarea firmelor în incubator şi au la baza cea mai înaltă tehnologie.
Etapele de înfiinţare a unui incubator de afaceri sunt (succint, pe larg în teză):
- Efectuarea unui studiu de oportunitate/elaborarea strategiei de incubare
- Identificarea spaţiului
- Selectarea managementului incubatorului
- Elaborarea planului de afaceri
- Stabilirea resurselor de finanţare
- Identificarea clienţilor
- Semnarea contractelor cu clienţii
Existenţa unor infrastructuri de afaceri capabile să concureze pe pieţele naţionale şi internaţionale reprezintă un factor vital pentru creşterea competitivităţii României în cadrul unei Uniuni Europene extinse şi va crea premisele unei mai bune integrări a economiei naţionale în economia europeană. În acest sens, existenţa unor infrastructuri de afaceri corespunzătoare va contribui în mod esenţial la creşterea atractivităţii României ca locaţie pentru investiţii în activităţi economice şi va fi un instrument cheie de stimulare a mediului de afaceri.
Obiectivul principal al acestor incubatoare îl reprezintă creşterea probabilităţii de supravieţuire, de succes, în primii ani critici. Statisticile arată că în Brazilia 80% din firmele incubate au supravieţuit după perioada de incubare, în timp ce în Germania, rata acestora este mai mare, atingând valoarea de 90%.
Rolul incubatoarelor de afaceri. Incubatoarele de Afaceri sunt structuri create pentru a sprijini dezvoltarea afacerilor aflate la inceput de activitate, care dispun de idei, dar nu si de suportul necesar pentru dezvoltare. Analistii apreciaza ca o cauza frecventa a esecului intreprinderilor de tip start-up este lipsa suportului financiar, deoarece firmele mici sunt obligate sa functioneze pe piata pe baza propriilor resurse, fara a beneficia de sustinere financiara care sa le ajute sa faca fata presiunilor mediului concurential.
Firmele selectate sunt gazduite in Incubatorul de Afaceri pe o perioada determinata de timp (ciclul de incubare), interval in care beneficiaza de suport financiar, servicii de consultanta şi spatii pentru birouri. Alaturi de sprijinul logistic necesar demararii activitatii, Toate acestea au rolul de a sustine dezvoltarea firmelor, astfel incat aceastea sa poata ajunge la un nivel de stabilitate si autonomie care sa le permita parasirea Incubatorului si functionarea pe cont propriu, cu sanse crescute de a face fata mediului concurential si de a supravietui pe termen lung.
Situaţia internaţională privind incubatoarele de afaceri
Fenomenul de incubare a luat amploare în SUA în anii ‟80 şi s-a extins către Anglia şi Europa sub diferite forme: centre de inovare (innovation centres), pepiniere de întreprinderi (pépinières d‟entreprises), parcuri tehnico/ştiinţifice (technopoles /science parks). Conform estimărilor Asociaţiei Naţionale a Incubatoarelor de Afaceri din SUA (National Business Incubator Association) din octombrie 2006, pe plan mondial sunt aproximativ 5 000 de incubatoare de afaceri. Conform aceloraşi surse, în America de Nord sunt peste 1 400, faţă de 12 câte erau în 1980[3]. Un studiu finanţat de Comisia Europeană menţiona în 2002 existenţa unui număr de aproximativ 900 de medii de incubare în Europa de Vest (Final Report – Benchmarking of Business Incubation, European Commission Enterprise Directorate-General, Centre of Strategy and Evaluation Services, February 2002).
Charles Mancuso este cel care a pus bazele primului incubator de afaceri în Batavia, New York, în anul 1959, procesul de incubare transformându-se într-o industrie în anii ’80. În America de Nord, există peste 1.400 de incubatoare, repartizate astfel: în Statele Unite sunt 1.115 incubatoare, în Mexic 191, iar în Canada 120 de incubatoare. Cele mai multe incubatoare sunt entităţi nonprofit, fiind afiliate la universităţi. Aceste programe de incubare au susţinut peste 27.000 de companii, creând astfel 100.000 de locuri de muncă, în anul 2007. Acestea pun în evidenţă obiectivele de care trebuie să ţină cont antreprenorii în dezvoltarea unui afaceri: crearea de locuri de muncă, rentabilitate economică şi transfer de tehnologie. În Brazilia (America Latină) există 400 de incubatoare de afaceri.
Număr incubatoare distribuite pe zone
Sursa: http://www.nbia.org/
În Asia de Sud-Est sunt 1.500 incubatoarelor de afaceri. China, una din ţările în curs de dezvoltare, a pus bazele celui mai mare program de incubare. Cele mai multe incubatoarelor de afaceri din China au fost finanţate de guvern, foarte rar fiind folosite fonduri private. În Japonia există un număr de 203 incubatoare de afaceri, din care o treime oferă servicii clasice. În Uniunea Europeană, primele poziţii, ţinând cont de numărul de incubatoare existente, sunt ocupate de Germania, Franţa şi Marea Britanie. La sfârşitul anului 2012 , conform statisticilor, în Germania numărul de incubatoare era de 400. Pe teritoriul Franţei, se înregistrau un număr de 250 de incubatoare de afaceri, în anul 2013, iar în Marea Britanie numărul incubatoarelor de afaceri a atins pragul de 300, înglobând 12.000 de companii. În tabelul de mai jos sunt prezentate performanţele incubatoarelor de afaceri în funcţie de o serie de criterii.
Performanţele incubatoarelor la nivelul Uniunii Europene
Sursa: www.cses.co.uk/publications/BenchmarkingBusinessIncubators
Performanţele incubatoarelor de afaceri ţin seama de o serie de criterii precum modalitatea de finanţare, spaţiul incubatorului, rata de ocupare, numărul de locuri create de fiecare incubator, dar şi de cheltuielile pentru locul de muncă.
Rata de supravieţuire a firmelor incubate
Sursa: http://siteresources.worldbank.org/
Incubatoarele de afaceri în România
După anul 1989, statul român a încercat să încurajeze concentrările economice teritoriale prin politici publice. Au fost folosite mai multe instrumente ca parte a politicii 15 regionale şi industriale pentru a crea sau a facilita crearea de infrastructuri industriale ca mijloace moderne de atragere mai ales a investiţiilor străine. Printre aceste instrumente, am putea menţiona următoarele:
- Parcuri industriale.
- Parcuri ştiinţifice şi tehnologice.
- Zone libere.
- Zone defavorizate.
- Zone de restructurare industrială
- Zone asistate
- Incubatoare de afaceri.
Practic un instrument de după anul 1989 menit să promoveze competitivitatea economică prin aducerea mai multor întreprinderi într-o singură locaţie, a fost înfiinţarea de incubatoare tehnologice şi de afaceri.
Primele incubatoare de afaceri au fost înfiinţate în România la începutul anilor „90, în principal cu asistenţă PHARE/CRIMM. Distribuţia geografică inegală şi rata de supravieţuire foarte mică, au făcut ca o serie de incubatoare înfiinţate cu sprijin internaţional să înceteze să funcţioneze în momentul în care s-a încheiat finanţarea, dat fiind faptul că sprijinul din partea autorităţilor locale/guvernului/sectorului privat a fost inexistent sau insuficient pentru a le menţine în funcţiune până când acestea ar fi putut să se autosusţină. Până în prezent, prin programul de creare de incubatoare de afaceri finanţat de PNUD, au fost create cinci astfel de incubatoare, la: Alba Iulia, Braşov, Sfântu Gheorghe, Mureş şi Mangalia. Incubatorul din Alba Iulia a avut în luna octombrie 2010 deschiderea oficială pentru al doilea ciclu de incubare.
În ţara noastră, incubatoarele de afaceri şi cele tehnologice au fost realizate folosind surse publice sau surse provenite de la organisme internaţionale precum Comisia Europeană, Banca Mondială, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Cele din urmă au fost obţinute cu ajutorul unor programe destinate dezvoltării economice locale, a antreprenoriatului şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Situaţia economică şi legislativă a permis apariţia incubatoarele de afaceri încă din anii ‘90, în anumite zone ale ţării precum Sibiu şi Brăila. Primul Centru Incubator Tehnologic şi de Afaceri a fost creat în anul 1992, cu ajutorul Ministerului Cercetării şi al Institutului de Cercetare şi Proiectare pentru Tehnologia Construcţiilor de Maşini. În anii’ 90 au fost create 16 incubatoare, însă doar unul sau două au supravieţuit până în prezent.
În anul 2013 , în România, numărul incubatoarele de afaceri era de aproximativ 60. Acestea îşi desfăşoară activitatea în diverse domenii precum servicii de consultanţă, IT, biotehnologii, biomateriale, transfer de know-how, cercetare ştiinţifică, servicii de transport. În graficul de mai jos, este prezentată ponderea incubatoarelor de afaceri existente în ţara noastră pe regiuni de dezvoltare.
Fig. 1 Ponderea incubatoarelor de afaceri pe regiuni de dezvoltare, 2013
Sursa : www.parculindustrialgalati.ro
Cele mai multe incubatoare sunt amplasate în Regiunea Bucureşti-Ilfov, iar alte 20 sunt localizate în Regiunea Centru şi Regiunea Vest (câte 10 incubatoare în fiecare zonă). În urma unei analize a incubatoarelor de afaceri, distribuite pe cele opt regiuni de dezvoltare, se desprind următoarele aspecte:
- serviciile furnizate de către incubatoarele de afaceri sunt servicii de consultanţă, de închiriere spaţii pentru birouri, servicii de pază şi protecţie, training, acces la utilităţi (electricitate, energie termică, apă, gaz), servicii de telecomunicaţii (telefon, fax, e-mail, internet), servicii administrative;
- incubatoarele amplasate în cele opt regiuni de dezvoltare au condus la crearea de 3.000 de locuri de muncă, cele mai multe înregistrându-se în regiunea Sud-Vest Oltenia şi Centru;
- 130 de firme au fost găzduite de către cele aproximativ 60 de incubatoare de afaceri, acestea înregistrând o pondere semnificativă în regiunea Sud-Vest Oltenia;
- cea mai dezvoltată zonă este Bucureşti-Ilfov, unde există incubatoare de afaceri, în timp ce în regiunea Sud-Muntenia sunt amplasate doar două incubatoare de afaceri;
- durata de incubare este în medie de doi ani.
Administratorul de incubator este cel ce gestionează incubatorul şi este ales în urma unei evaluări, ţinându-se seama de o serie de criterii stabilite de către o comisie specializată. Acesta este, de obicei, o societate comercială sau o organizaţie nonguvernamentală.
Printre atribuţiile administratorului se regăsesc următoarele: răspunde de administrarea incubatorului tehnologic şi de afaceri; asigură personalul necesar pentru prestarea serviciilor; dezvoltă activităţi de atragere a investiţiilor; valorifică toate facilităţile legale în beneficiul incubaţilor; încheie contracte de prestare a serviciilor cu rezidenţii incubatorului; reprezintă incubatorul în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale.
Astfel, pentru îndeplinirea sarcinilor mai sus menţionate, un bun administrator trebuie să posede calităţi precum capacitate antreprenorială, de asumarea a riscului, a responsabilităţii, perseverenţă, lucru în echipă, dar şi abilitatea de a gestiona şi aplana conflictele
[1] (European Commission, 2002, Benchmarking of business incubators, Centre for Strategy and Evaluation Services)
[2] (Asociaţia Naţională a Incubatoarelor de Afaceri, SUA)
[3] www.nbia.org