Cea mai mare problemă a multor întreprinderi mici şi mijlocii (IMM) nu este ideea sau produsul furnizate de aceasta şi nici clienţii, ci necesităţile acestora. Preţurile foarte mari ale spaţiilor de producţie şi de birouri sunt decisive pentru supravieţuirea unei mici afaceri. Incubatoarele de afaceri vin ca răspuns la nevoile întreprinderilor mici şi mijlocii în etapele esenţiale ale unei afaceri, precum iniţiere şi pătrundere pe piaţă. Un incubator urmăreşte să aibă un efect pozitiv asupra sănătăţii economice a unei zone, a unei comunităţi. Incubatoarele de Afaceri fac parte dintr-un cadru strategic de dezvoltare economică a regiunilor vizate.
La nivelul tarii noastre, incubatoarele de afaceri, s-au facut vizibile prin intermediul Programului naţional multianual de înfiinţare şi dezvoltare de Incubatoare Tehnologice şi de Afaceri. Obiectivul general al acestui proiect consta in dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM), prin înfiinţarea unor noi Incubatoarede Afaceri şi Tehnologice, precum şi prin îmbunătăţirea eficienţei Incubatoarelor existente.
La început au fost înființate trei Incubatoare în perioada 2005-2006 în faza pilot a proiectului, la Alba Iulia, Braşov şi Sfântu Gheorghe. Din cele 60 de firme găzduite de aceste Incubatoare, 56 au absolvit cu succes primul ciclu de incubare în anul 2009, creând în total 255 de locuri de muncă. Companiile care au înregistrat cel mai ridicat profit au desfăşurat activităţi în industria publicităţii, industria hârtiei/ cartonului, industria media, construcţii şi IT.
Începând cu iulie 2007, momentul declanşării crizei economice, ca urmare a pierderii încrederii investitorilor americani în ipotecarea securizată, a condus la o criză de lichidităţi ce a determinat o injectare substanţială de capital în pieţele financiare din partea Federal Reserve (USA) şi apoi a altor bănci europene (Banca Angliei, Banca Centrală Europeană, etc.). Rând pe rând aproape toate ţările europene şi mai apoi o multitudine de alte ţări au fost afectate puternic de această criză. Investiţiile au scăzut dramatic. Creditarea sectorului investiţional, indiferent de domeniu a fost redus . Acest lucru s-a resimţit în toată lumea. România nu a făcut excepţie. Toate investiţiile în infrastructurile de afaceri au fost oprite, atât la nivelul dezvoltatorilor cât şi al potenţialilor clienţi.
A început o adevărată bătălie pentru atragerea de resurse, pentru atragerea de investiţii. Strategiile iniţiale, brusc, nu au mai fost valabile, teoriile, analizele, diagnosticele au trebuit reformulate dacă nu schimbate în totalitate. În acest context am efectuat cercetarea fenomenului infrastructurilor de afaceri. Luis Sanz, director general al IASP, compară economia clasică cu economia bazată pe cunoaştere spunând: ”classic economy: the more something is consumed, the less remains, knowledge economy: the more knowledge is consumed, the more is” [1] Riscul, major, ar fi ca parcurile industriale să facă doar activitate de producţie sau, şi mai grav, să funcţioneze în industrii cu valoare adăugată foarte mică. Scopul creării unor astfel de infrastructuri de afaceri este de a crea locuri de muncă cu valoare adăugată mare.
Conceptul şi istoricul clusterelor si Incubatoarelor de Afaceri
Incubatoare de afaceri. Evolutii si tendinte
Clusterele. Evolutii si tendinte
Incubatoarele de afaceri au fost create pentru a sprijini ideile de afaceri viabile şi pentru a ajuta întreprinzătorii că firmele lor să reuşească să treacă de etapele critice din viaţa oricărei companii şi să se dezvolte pe piaţă. Incubatoarele pun la dispoziţia firmelor incubate o serie de facilităţi, creând astfel un mediul favorabil, oportun dezvoltării lor, precum consultanţă în elaborarea planurilor de afaceri, marketing, informaţii referitoare la managementul afacerii sau promovarea imaginii firmelor.
Ele reprezintă o importantă pârghie de lansare a iniţiativelor antreprenoriale locale ce pot avea un impact semnificativ pentru economia unei ţări şi care pot conduce la crearea unui număr mare de locuri de muncă. Pentru că reţeaua de incubatoare să fie una solidă este necesară utilizarea eficientă a resurselor disponibile, deci să fie mobilizate către întreprinderile performanţe din punct de vedere economic, competitive, dar totodată să îşi continue activitatea şi după ieşirea din incubator. Pentru extinderea reţele de incubatoare este necesară perfecţionarea cadrului legislativ, verificarea atentă a firmelor incubate, încadrarea în limitele parametrilor de performanţă şi diversificarea domeniilor de activitate.
O clasificare a infrastructurilor de dezvoltare economică este destul de dificilă. Există foarte multe studii de caz, studii de cercetare şi analiză, studii de fezabilitate, lucrări publicate în reviste de specialitate referitoare la tema abordată. Putem vorbi astfel de zone industriale, zone libere, districte şi metadistricte industriale, clustere industriale, parcuri industriale, parcuri ştiinţifice (tehnologice, incubatoare, centre de inovare, centre de transfer tehnologic), parcuri comerciale, parcuri de business, etc. Totuşi cele mai cunoscute infrastructuri de afaceri analizate în literatura de specialitate internaţională sunt: parcurile ştiinţifice, parcurile industriale şi clusterele industriale şi incubatoarele de afaceri.
Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii este condiţia esenţială pentru progresul şi prosperitatea unei ţări. Infrastructura reprezintă, pentru orice ţară, coloana vertebrală a economiei. Odată cu apariţia Uniunii Europene şi a fenomenului globalizării, atât la nivel politic cât şi la nivel economic, tot mai multe organisme europene s-au implicat din ce în ce mai insistent asupra conceptelor şi direcţiilor în care economia UE trebuie să evolueze.
Ritmul de dezvoltare a României, în general şi a unei regiuni, în special, depinde în mod esenţial de crearea unei infrastructuri moderne. România se află într-o perioadă de consolidare a economiei sale de piaţă. Procesul implică încă o serie de reforme structurale în ceea ce priveşte bazele economiei şi reprezintă condiţionalitatea esenţială în raport cu îndeplinirea obiectivelor Lisabona. Statul român, după anul 1989, a încercat să încurajeze concentrările economice teritoriale prin politici publice. Aşa au apărut parcurile industriale, parcurile ştiinţifice şi tehnologice, zonele libere, zonele defavorizate, zonele de restructurare industrială cu potenţial de creştere economică, zonele asistate, incubatoarele de afaceri şi mai nou, clusterele.
Bibliografie
* Abrudan, I., Lobonţiu, G., Lobonţiu, M. (2003), IMM-urile şi managementul lor specific, Editura Dacia, Cluj-Napoca
* www.bincub.ro
* Certo, Samuel (2002), Managementul modern, Editura Teora, Bucureşti,
* www.clustero.eu/
* www. doctorat.ubbcluj.ro
* Drucker, F. Peter (2004), Managementul viitorului, Editura ASAB 19. Florescu,
* www.incubat.ro
* Marin Alina – Cristina, Vlădoi Bianca – Nicoleta, O perspectiva asupra clusterelor şi incubatoarelor de afaceri
* Stela Margareta (2006), Managementul cercetării ştiinţifice, Editura ASE, Bucureşti
* Knopp, Linda (2007), State of the Business Incubation Industry, Athens, Ohio, National Business Incubation Association
* Leleux, B. (2001), The long and winding road of business incubation, Connected Magazine